sâmbătă, 22 iunie 2013

"Creste fata mea si devine pitipoanca"

Salutare, dragii mei! Va rog sa-mi iertati absenta din ultima perioada, dar am fost foarte ocupata cu celebra si nelipsita sesiune. Vreau sa va arat si voua o superba melodie cu un videoclip amuzant :))
Zilele trecute cautam eu ceva melodii frumoase pe "nenea youtube" si fiindca eu sunt destul de sensibila cand vine vorba de tata, mi-am indreptat atentia asupra urmatoarei melodii: Creste fata mea-Puiu Codreanu, o melodie cu adevarat superba din punctul meu de vedere. Deci pana aici am laudat melodia, dar sa va spun de videoclip...e bestial! Probabil ca cel care s-a gandit la realizarea lui avea nitele vise erotice cu o pustoiaca care se uita asa pe sub gene si se mai atingea din cand in cand provocator, caci astfel nu-mi explic care-i asocierea dintre melodie si videoclip :))
Eu una nu pot intelege ce naiba cauta in videoclip o pustoaica care se apleaca si danseaza provocator pe langa Puiu Codreanu, in timp ce acesta canta versul" imbatranesc, creste fata mea". Ahaaaa...deci "el" imbatraneste, fata creste si-n final ajunge ca aia din videoclip? Oare asta e legatura?
Eu una chiar nu inteleg ce cauta acea fata in imagine, iar ca sa va convingeti de cele spune, aici aveti videoclipil cu pricina Puiu Codreanu-Creste fata mea
Sunt curioasa sa va aflu parerile :D

vineri, 31 mai 2013

Barbatii isi pierd "barbatia" daca arata ca iubesc?


Subiectul acesta imi starneste un mare interes. Am intalnit destule cupluri aparent fericite, insa dupa ceva vreme am aflat ca de fapt, fetele implicate in relatii nu erau cele mai "norocoase". Aveau o relatie frumoasa, insa baiatul de langa ele nu isi arata sentimentele. De ce? Pentru ca asta insemna pt ei ca nu mai sunt barbati...
Ohoo stiti cati barbati gandesc asa? Stiu barbati frumosi, "de casa", care isi iubesc partenerele, dar pentru ei iubirea are o limita, adica sa nu-i pui sa faca gesturi romantice. Acum fiecare persoana intelege ce vrea prin gesturi romantice,insa mi se pare destul de aiurea pt fata sa nu auda niciun alint fata-n fata, decat prin telefon, ca de...e greu omului sa spuna "iubita"(am dat un exemplu).
Sincer, ma revolta cazurile astea! Cunosc multi baieti  care merg pe conceptia asta tampita: daca esti barbat nu-ti arati sentimentele, nu plangi sa stie prietena, nu alinti prea des, nu iesi la plimbari prin parc, etc.
Mie una mi se pare cea mai mare prostie! Pentru mine, e mai barbat acela care stie sa-si faca fericita iubita, care-si arata sentimentele prin gesturi simple, dar frumoase, iar daca simte nevoia sa planga, sa o faca linistit! A plange un barbat e ceva uman!
Am incercat sa le explic multor baieti ca totusi, trebuie sa arate ca apreciaza persoana de langa ei, ca iubesc, pentru ca daca nu, exista riscul sa se trezeasca intr-o zi singuri, doar ei si celebra lor barbatie!
Voi ce parere aveti despre acest subiect? Un barbat care isi arata sentimentele isi pierde din "barbatie", din autoritate?




marți, 21 mai 2013

Cat de mult iubeste o femeie?

           E trist...E trist sa vezi cat de mult poate sa iubeasca o femeie, cat de multe lucruri  daruieste  si cat de putin primeste in schimb. Femeia iubeste, nimeni nu poate contesta asta, iar ea, ea uita complet de propria persoana atunci cand se indragosteste.
Femeia este facuta pentru a purta de grija, pentru a simti ca in puterea ei sta sa schimbe un om.  Femeia stie cat de mult valoreaza, stie ca atunci cand ea dispare, cand toata dragsotea ei dispare, se alege praful...
          O femeie nu iubeste doar cu trupul, o femeie iubeste in primul rand cu sufletul. Ea se daruieste cu totul, trup, minte , suflet si uita ca mai exista pe pamant. Se neglijeaza pe ea, pentru a-l rasfata pe cel ce ea il iubeste, pe cel ce ea il considera totul, universul.
Dar oare el, realizeaza cat valoreaza ea? El oare realizeaza ca desi nu merita uneori, ea il rasfata in continuare? El crede ca e normal ca ea sa se ocupe mereu de el...ca ea sa-l iubeasca indiferent de ceea ce el face. Lui de cele mai multe ori i se pare normal ca el sa fie ala rece, care n-are chef, dar daca se intampla ca ea "sa nu aiba chef", e clar o tragedie. El vrea totul, el vrea sa se simta iubit, sa fie ingrijit ca un copil si sa i se repete ca-i cel mai bun. Dar ei? Ei oare-i spune ca-i cea mai buna? El oare îi demonstreaza asta?
         Femeia n-are nevoie de lucruri complicate, femeia vrea lucruri simple. Uneori o floare rupta din gradina si daruita cu zambetul pe buze si emotie, valoreaza mult mai mult decat un buchet de flori cumparat pentru ca "asa trebuie". El uneori nu stie asta. E atat de egoist, incat uneori nu realizeaza ce are nevoie ea si spune repede "e prea complicata".
O femeie devine complicata atunci cand nu stii cum sa te porti cu ea! Femeia se hraneste cu dragoste si ea reuseste sa supravietuiasca.
Atunci cand femeia plange, lui îi este foarte usor sa spuna " E prea sensibila", insa nu se gandeste cat a putut sa taca saraca femeie, cate a putut sa adune acolo, in interiorul ei, tocmai pentru a nu se certa cu el, pentru a nu-l indeparta. Femeia tace, femeia se sacrifica pentru el...
Dar oare el. acel barbat pentru care ea ar face orice, e la fel de sincer ca ea? El oare o iubeste la fel de mult sau doar are impresia asta? El oare ar fi in stare sa se poarte asa? El, universul ei, se gandeste la ea, asa cum se gandeste ea la el? 
Uneori se intampla tragedia, ca el sa stea cu ea, dar sa "se distreze" cu altele. De ce face asta? pentru ca "celelalte" sunt naive si spun prostii, dar si pentru ca "celelalte" il ridica in slavi pe el, îi arata lui cat e de dorit. Lui i se pare normal. De ce? Pentru ca ea, femeia lui, trebuie sa se mandreasca cu faptul ca el pe ea o iubeste, aceasta este replica lui de cele mai multe ori. O replica la auzul careia ea inghite in sec si tace, il saruta pe frunte si spera ca ea sa nu ajunga in situatia altora, adica sa nu fie inselata...
 Si face toate astea pentru ca...FEMEIA IUBESTE



Gigi e la inchisoare, criminalii se bucura de soare!

Pentru inceput, vreau sa spun un lucru, nu sunt microbista, nu-s nici stelista, deci n-am niciun interes sa scriu acest articol.
De ieri, toata lumea vorbeste de arestarea lui Nenea Gigi. Unii se cred fara de pacat si incep ei sa dea lectii de viata, se dau adevarati sfinti pe la televizor si sustin ca Gigi este acum acolo unde-i este locul.
Adevarul e ca Nenea Gigi nu-i cel mai fara de pacat om, nu-i el dimplomatia in persoana, dar omul asta a facut ceva si pentru ceilalti.
Nea'Gigi asta pe care-l critica si-l injura multi, a ajutat foarte multe persoane, din averea lui a salvat vietile altora, datorita lui multi copii merg la scoala si au ce manca. E el rau de gura si spune vrute si nevrute, dar sa fim seriosi, nu-i dracu pe pamant si nici cel mai mare mafiot. A facut el ce a facut cu niste gaini, niste terenuri ok, dar dupa 17 ani te gandesti sa-l bagi la inchisoare? Aici e clar ca omu a stat cuiva in drum si cineva il vrea neaparat la puscarie.
Eu una sunt revoltata! Adica, bai frate, in Romania asta superba( dar stricata de multi oameni jegosi) sunt atat de multi criminali, violatori care sunt in libertate...Heloo tanti justitie, in cazurile astea unde esti? sau aaa ai imbatranit si nu mai vezi bine? Adica un om ca face ce face cu niste terenuri intra la puscarie dupa 17 ani, dar unu care ia viata unui om sau nenoroceste o femeie e lasat in libertate??? ee aici mie imi da cu virgula.
Deci e bine ca la noi in tara se omoara pe capete, ca unii poate considera ca suntem prea multi si mai taie din noi, da-ne dracu(dupa o vorba celebra) si de asta lasa criminalii liberi, sa se bucure de soare, de vremea frumoasa.
Bai nene, serios ca ma apuca nervii...adica asta-i cea mai mare problema a Romaniei? Gigi e cel mai mare mafiot? Da-o naiba de treaba ca e bataie de joc, asta-i asa de fatada, ca sa vina romanu sa zica"waii acum o sa-i aresteze pe toti, se va face curat intre ei, se va face dreptate"! Pe dracu, se va face! Cazurile astea sunt de fatada, ca sa minta poporu ca fac si ei ceva, in timp ce adevaratii delicventi se bucura de libertate si mai conduc si tara asta!
Imi e mila de saracu om care aseara, din punctul meu de vedere, a dat dovada de o mare diplomatie! Sa fii distrus sufleteste si sa ai puterea sa mai dai si declaratii si sa-ti controlezi emotiile nu-i usor! Cat despre dorinta lui, l-am inteles intr-u totul...omul a spus ca se preda singur, dar sa nu se mai trezeasca in casa cu mascatii pentru ca-i marcheaza fetele, iar fetele lui, chiar n-au nicio vina!
Voi ce parere aveti despre acest caz?

joi, 16 mai 2013

Minunea din Craiova

Dragii mei, in primul rand imi cer scuze ca am cam tras chiulul, stiu ca nu-s nici o vedeta si nici o persoana importanta, dar ma gandesc ca poate am acolo 4-5 persoane care sunt interesate de postarile astea ale mele si de aceea simt nevoia sa ma scuz.
Cat timp am lipsit,am descoperit un loc superb, pe care zau ca am promis sa-l promoez cat pot eu de mult, caci pana acum e singurul loc care a reusit sa-mi faca pielea ca de gaina, inca de la intrare. 
Locul acesta m-a impresionat nu doar prin maretia lui, prin aspectul fermecator, dar si prin povestea lui. Hai ca nu va mai tin in suspans, impart cu voi bucuria de a va spune ca pentru mine  cel mai superb parc din Romania, este Parcul Nicolae Romanescu din Craiova. Doamne, este superb!
Parcul este disponibil tuturor iubitorilor de natură(indiferent de vârstă), de frumos,de istorie, celor ce caută un moment de relaxare şi linişte, 
Sa va spun si ceva lucruri interesante despre el. 
       Parcul “N.Romanescu este al  III-lea  parc natural, ca mărime din Europa.
Proiectul parcului a fost premiat cu Medalia de Aur la Expoziţia internaţională de la Paris.
     În parcul Romanescu au fost aclimatizate sute de specii de arbori, arbori care în mod normal nu cresc în condiţiile climatice ale României.
Flora din parcul Romanescu însumează mai mult de 1000 de specii, ceea ce reprezintă peste 30% din totalul speciilor de plante ce cresc pe teritoriul României.
Interesant nu? Avem atat de multe locuri superbe si nici macar nu stim de ele. ohoo si uite cu ce putem sa ne mandrim!
Va inivit cu drag sa mergeti sa vizitati si voi acel loc pur si simplu superb <3
Lacul acesta imi da impresia ca sunt intr-o poveste. 
Acesta este Podul Suspendat, pod ce desparte parcul in doua parti.

Castelul de Apa sau Castelul Fermecat



Promit ca am sa revin pe acest taram fermecat!
Voi stiati de acest parc? L-ati vizitat?

marți, 23 aprilie 2013

"Mama mea e pitipoanca!"

Astazi sunt pornita! Asa...sa incepem cu motivul revoltei mele.  De pitipoance a auzit toata lumea. Sunt fetele alea ce se cred dive si foarte talentate, ce au in cap doar roz, tocuri, guma de mestecat, bijuterii si bani, cat mai multi bani. E adevarat acum ca si aceste pitipoance sunt de doua feluri (din punctul meu de vedere) : unele foarte evidente, altele asa, mai subtile.
Ok, pana aici nu v-am spus nimc nou, sunt fete tinere, fara minte, care doresc sa iasa in evidenta cu orice pret, iar pentru bani si atentie ele fac orice sau ma rog, aproape orice.
Hai ca pe fetele astea le mai inteleg( ahh fac eforturi foarte mari) ca sunt tinere si fara minte, dar zilele trecute am ramas socata de ce mi-au vazut ochii. In timp ce ma uitam eu pe facebook, vad ca o "prietena" din spatiul virtual, isi incarca un album intreg cu poze in diverse poziti, de la cele cu buzele mari, pana la cele cu tenta sexuala, mai exact, cracanata pe masina, cu un decolteu foarte generos si cu nelipsitul deget in gura. Jur ca nu mi-a venit sa cred!
Noua pitipoanca e de fapt mama unei fete de 20 de ani si ca sa fiu mai precisa, duduia pitipoanca are 49 de ani si se parca ca minte 0. Acum serios, daca era mama intr-o situatie de genul acesta, faceam infarct pe loc!
Mhaa, femeia asta fara minte, cu 2 copii acasa, nu s-a gandit si ea ca devine penibila?  Oare cum se simte fata ei,( care apropo, nu-i pitipoanca) cand aude glumele celor din jur?
Poate tanti nu mai era iubita din tinerete si se gandea ca asa poate capata si ea o partida de sex, nu stiu ce naiba a fost in capul ei, dar a fost si este penibila. Aaa si sa nu uit, era si foarte fardata, pe scurt, oribila!
Nu vreau sa-mi imaginez cum s-a simtit saraca fata cand a vazut-o pe mama pitipoanca!
Voi cum ati reactiona intr-o asa situatie?
Va pupacesc :* :* :*

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Meniul zilei: dor, frica si singuratate

Astazi nu stiu nici cine sunt, nici ce-i cu mine. Ma simt pierduta, capiata...simt ca nu mai fac parte din peisajul acela incarcat cu fericire.
Nu stiu ce se intampla, dar de cateva zile m-am inchis in mine, m-am aruncat in pat, fara a simti nevoia sa vorbesc cu nimeni despre starea mea. In schimb, am vrut sa fiu un real sprijin pentru ceilalti, pentru oamenii dragi sufletului meu. Am vrut sa fiu martora la fericirea lor si chiar mi-a facut placere, insa...unde-i fericirea mea astazi?
Ma simt atat de singura, incat nu pot exprima in cuvinte. Am nevoie de EL mai mult ca oricand si stiu ca desi e departe, e langa mine in fiecare secunda a vietii, dar lui nu-i pot spune din nou ca am cazut, ca mi-am ranit aripile si m-am inecat in ganduri, n-am voie sa-l intristez, sa-l ingrijorez.
Imi e dor, imi e atat de dor de El, de sarutarile, de ochii si imbratisarile lui. Imi e dor de tachinarile si glumele nostre, de momentele de "prosteala", imi e dor de tot...imi e dor sa fiu fericita acolo, cu si langa el.
Imi e teribil de greu si nu vreau decat sa fiu la EL, desi sincera sa fiu, imi va fi si imi este deja frica de momentul in care voi fi acolo, la EL. Imi e frica pentru ca din copilul zglobiu, ma voi transforma pentru 2 saptamani in nevasta. HHmm...poate voi da probele :)) Imi e frica sa nu gresesc cu ceva, sa nu dezamagesc, caci pe mine vor pica pregatirile de Paste, iar la capitolul prajituri, stau cam prost, poate chiar foarte prost! Nu stiu sa fac decat tort, chec, clatite si gogosi, asadar in afara de tort, nu stiu ce pot sa mai fac atunci. Oricum, pana atunci invat acasa, retete simple, nu stiu, ma descurc.
Ideea e ca m-am izolat si desi stiu ca nu-i bine, prefer totusi sa stau in casa, in pat, lungita la televizor. M-am gandit sa-mi iau o carte buna si sa ma pun pe citit, dar imi e teama...Imi e teama sa nu gasesc ceva in carte care sa ma afunde si mai mult.
Sunt o persoana vesela, dar azi simt ca cineva m-a dezbracat de tot optimismul, dandu-mi in schimb un palton incarcat cu tristete.
sursa foto


"Imi permit sa stau in usa!"

Fiind studenta, circul zilnic cu autobuzul, caci acesta este "trasura magica" care ma duce la facultate, iar cand spun "trasura magica", stiu ce spun! In autobuze gasesti tot ce vrei, dar si ce nu ti-ai imaginat pana-n momentul acela (cand ai gasit): batrani obositi, bolnavi, muncitori din fabrici, copii plangaciosi sau zglobii, tineri linistiti sau rebeli, etc. Parca zici ca autobuzul este sala de sedinta a mai multor genuri de oameni.
In autobuz, l-am gasit si pe el: acel individ care indiferent cat e de gol autobuzul ghiciti unde sta? Raspuns: in usa. Da domnule, el vrea sa fie primul cu care sa dea ochiii ce-i care urca nevinovati in mijlocul de transport. Aici ori am eu o problema, ori tanarul din usa! A pai sa-mi fie cu iertare, de ce dracu stai in usa cand in autobuz sunt locuri libere? Aaa "Domnul" doreste sa stea in picioare! Foarte bine, sa stea unde vrea el si pe acoperis, dar nu in usa, caci urasc cand ma lovesc de cate unu cat dulapul atunci cand vreau sa cobor. Iar cand il intreb politicos "Cobori?" , se uita la mine mirat . Adica, domnule, cum mi-am permis eu, o simpla fata, sa-l intreb pe el, ditamai omul?
Aaa si dupa ce ca nu schiteaza nici cel mai mic gest de a-mi face loc, mai sunt intampinata si de multimea care urca in autobuz fara a avea rabadare sa coboare pasagerii. Nu-i suficient ca domnul din usa isi permite, mai trebuie sa vina si o duduie cu niste sacosele , sa se impinga pentru ca ea doreste sa fie prima care pune piciorul in trasura magica.
Si unde credeti ca se propteste duduia? Fix in usa, sa faca front comun cu tanarul impunator.
In curand o sa fim nevoiti sa le platim si taxa de intrare in autobuz!
sursa foto


luni, 8 aprilie 2013

Dumnezeu cere bani si scari de 100.000 de euro!!!

Astazi am aflat un lucru foarte important pentru cultura mea generala : ca sa vorbeasca cu Dumnezeu, un crestin trebuie sa calce pe scari de 100.000 de euro, caci doar asa va simti prezenta Lui !
Ok, nu n-am innebunit si nici nu-s ateista.
 Pur si simplu sunt revoltata pentru ca in timp ce stateam eu asa lungita in fotoliu si ma uitam la stiri, vad un nene care cica de meserie e Popa. Pana aici, nimic interesant, dar cand vezi ca domnul prezentabil ce are meseria de Popa se infoaie in "pene" cand e intrebat de reportarita de ce costa 100.000 de euro reabilitarea scarilor Catedralei din Timisoara, te apuca toti dracii...
Ce, daca o sa calc pe scarile alea imi va ierta Dumnezeu pacatele?
Acum sincer, cu banii aia mai bine ajutau familiile sarace, faceau o scoala pentru copiii nevoiasi sau cu dezabilitati, orice altceva...Inteleg (ma rog, fac eforturi majore pentru a intelege) ca acele scari necesita reabilitate, dar fa-le frate scari normale, nu le fa de  100.000 de euro cand mii de familii mor de foame in tara asta!
Aaa si acum stiu ce va urma...critici, multe critici din partea celor care se dau adevarati crestini, care postesc de fiecare data cand au ocazia, bla bla bla, dar care uita ca sunt crestini cu prima ocazie cand vad banul, mdea cunosc multi din astia.
Si ca sa lamuresc si o intrebare care ma astept sa-mi fie adresata "Waii dar tu nu crezi in Dumnezeu?". Raspuns: Ba da, cred si cred foarte sincer(etee ca la asta poate nu te asteptai :p ), sunt un om normal, merg la Biserica (nu doar de Craciun si de Paste), ma rog, imi ajut aproapele( uneori poate prea mult, incat uit ca mai sunt si eu pe pamant), insa sunt scarbita de tot felul de smecherii care se fac in acest domeniu si de preotii care inainte de slujba , beau cam tot "sangele lui Hristos" ca deee....ei au asa o relatie mai buna si pe ei îi iarta Dumnezeu. Asadar, cred in Dumnezeu si in Fecioara Maria, in Sfinti si in minuni, dar nu cred in preoti falsi, biserici construite cu sute de mii de euro si catedrale cu scari de 100.000 de euro.
Pentru a vorbi cu Dumnezeu nu trebuie sa calci pe scari de 100.000 de euro, e suficient sa te rogi, in orice loc, dar daca totusi vrei sa o faci intr-o biserica, El te aude si in una de lemn...

Astazi simt ca-i primavara!




Uraaaa a venit primavara!
Da, azi s-a aratat, azi ne-a zambit, mi-a zambit si mi-a facut cu ochiul :D
Nu, nu sunt nebuna sau cel putin asa-mi place sa cred :))
Stiu ca primavara din punct de vedere calendaristic a venit pe 1 martie, dar pentru mine nu...nu m-am putut bucura de "primavara adormita", nu a vrut vremea sa ma lase, nici cea interioara, nici cea "exterioara".
Dar astazi, astazi am vazut primavara, ahh si cat am asteptat-o! Azi e soare, e frumos, iar pentru ca am fost cuminte ( sau doar am lasat impresia asta :D) pasarelele s-au unit sa-mi incante auzul cu un soi de cantelece, din acelea de care nu m-as satura niciodata.
Iubesc primavara, imi aduce atat de multa bucurie, imi incalzeste sufletul si-mi readuce speranta. Simt ca renasc, ca ma descoper pe mine, iar si iar...
Iubesc sa vad cum florile imi ofera cel mai frumos tablou, un tablou pe care nu ma mai satur sa-l privesc, sa-i vad fiecare culoare.
Sunt nascuta toamna, dar prefer primavara :D Consider ca nici un anotimp nu-mi ofera confortul pe care mi-l ofera primavara, imi place acea caldura "moderata", acel aer curat cu mireasma de flori...
Primavara draga, bine ai venit!

duminică, 7 aprilie 2013

Telefonul cu...amintiri

Un simplu telefon iti poate aduce fericirea pe chip sau te poate intoarce in trecut intr-o fractiune de secunda.E duminica, iar vremea de afara nu ma ajuta deloc, nu-mi place, e frig si urat, iar azi, tocmai azi m-a sunat A., o superba fata de liceu. A era suparata, îi era groaza pentru ca maine este luni, iar ea o va lua de la capat, pentru ca va trebui sa infrunte iar umilinte si glume proaste.
Si toate astea pentru ce? Pentru ca A. invata, e una din acele fete destepte care nu e nevoita sa toceasca pentru a lua o nota mare. A. e fata aceea educata care stie ca pentru a reusi in viata trebuie sa ai o formare, o cultura generala, sa fii om cu carte.
Eee...in timp ce A printre lacrimi imi povestea ca s-a saturat, ca simte ca nu mai are puterea necesara de a merge mai departe, eu eram plecata...ma intorsesem in trecut. Da! M-am trezit cu o lacrimia care-mi inunda incet obrazul, provocandu-mi fiori atat de reci, incat daca nu aveam sufletul incarcat de iubire, puteam sa jur ca mi-l va ingheta.
In urma cu cativa ani. am trait si eu aceeasi poveste, ohoo poate chiar mai rau. Am avut si guma-n par, caietele rupte, patate, tot felul de porecle, barfe, am suportat timp de 4 ani toate rautatile colegilor, nu a tuturor colegilor, au fost si cativa care ma priveau cu admiratie, nu pentru ca eram eu cine stie cine, dar probabil ma admirau pt ca desi sufeream acolo in sufletul meu, nu aveam puterea necesara sa le intorc spatele celor ce-mi cereau ajutorul, indiferent daca ei erau cei care ma insultau.
Nu ma plang, nu-mi place sa o fac, desi uneori poate am lasat impresia asta datorita sensibilitatii din trecut, dar pot spune ca e groaznic sa mergi la scoala cu teama, doar pentru ca inveti si-ti vezi de treaba ta.
Nu spun ca waii eu am fost o sfanta, recunosc ca ma mai certam cu ei uneori, atunci cand simteam ca nu mai pot, dar n-am reusit niciodata sa-i inteleg...
De ce trebuie sa-i umilim pe altii pentru ca vor sa faca ceva cu viata lor? De ce nu-i apreciem ca in loc sa bage droguri cu siringa ei isi petrec timpul citind si nu, nu va imaginati ca-s niste mici soareci de biblioteca.
Eu una sunt o persoana vesela, vorbareata, imi place sa dansez, sa ma distrez si credeti-ma ca sunt sufletul petrecerii uneori, dar in acelasi timp iubesc calitatea, iubesc o carte buna, un om de cultura de la care am ce invata.
De ce sunt oamenii atat de rai, inca de cand sunt adolescenti? Oare nu realizeaza cat rau fac?
sursa foto


Fiti sanatosi, prieteni dragi!

Dragilor, astazi este Ziua Internationala a Sanatatii si  vreau sa va urez din tot sufletul meu, multa, multa sanatate.
Din pacate, traim intr-o lume in care totul este pe fuga, timpul este limitat, iar scopul prinicipal este banul. Din aceasta cauza uitam sa mai avem grija de noi, de corpul si sanatatea noastra.
Dragii mei, nu neglijati sanatatea pentru ca ea e cu adevarat cea mai importanta. Atunci cand cineva va ureaza "multa sanatate", bucurati-va pentru ca acea simpla urare inseamna mult  si din nefericire, unii ajung sa o pretuiasca atunci cand sunt prinsi in "panzele" bolii.
Fiti sanatosi, dragii mei!
Incercati sa va ocupati de voi, de corpul, mintea si sufletul vostru, pentru ca toate acestea au nevoie de sanatate. Mancati sanatos (desi stiu ca-i destul de scump) si traiti sanatos.
Aveti grija si de sufletul vostru, nu-l imbolnaviti cu rautati sau lucuri minore.
Va imbratisez cu mare drag si va doresc sa fiti sanatosi, prieteni dragi!


sâmbătă, 6 aprilie 2013

Iubirea pe interes vs. iubirea adevarata

Nu-s perfecta si n-am sa fiu niciodata, am si eu defectele mele, insa sincer, nu pot intelege un lucru :cum sa decazi in asa hal incat sa-ti vinzi sufletul pentru bani,avere, masini, etc.
Uneori jur ca am impresia ca fac parte dintr-o lume diferita, adica nu stiu, raman "proasta" cand vad tot mai multe cazuri de interes material in cuplu.
Eu stiu una si buna: formezi un cuplu cu cineva in momentul in care acea persoana iti place, aveti lucruri in comun, sunteti compatibili,etc. Eu asa stiu ca se formeaza un cuplu, nu atunci cand îi vezi masina, cardurile si tot ce tine de material.
Sincer acum, barbatii nu-s niste sfinti, dar nici niste "porci" nu-s, cum îi catalogheaza majoritatea fetelor. Stiu ca sunt rai, infideli si cum mai vreti voi, dar sunt de parere ca daca stii cum sa vorbesti si cum sa te porti, cuceresti inima si celui mai dur baiat( vorbesc aici de iubire, nu de interes). Si sa fim sincere, noi fetele, au ajuns asa din cauza unora care in loc sa le caute sufletul, le-au cautat in buzunare.
Imi displace total cand vad fete tinere la bratul unor barbati trecuti de foarte mult timp de prima tinerete. Cum pot fetele acestea sa se sarute cu un barbat care are varsta tatalui sau mai rau, a bunicului?
Da stiu si varianta cum ca "dragostea nu are varsta", dar hai sa fim seriosi...
Pentru mine diferenta maxima de varsta e de 10 ani, pana acolo mai inteleg, dar pe urma...raman fara cuvinte.
Eu inca mai cred in iubirea aceea pura, in fluturasii din stomac, in plimbarile simple in parc alaturi de persoana iubita...
Am fost crescuta de mica cu o conceptie "Iubire sa fie, caci daca e iubire, poti pleca in viata de la o lingura. Averea se face impreuna, acolo unde e iubire".
Eeee asta e parerea mea! Prefer ca iubitul meu sa fie cel mai sarac, dar sa ma iubeasca sincer, din suflet, sa vad ca-s apreciata si iubita, decat sa stau langa unul cu bani care sa ma bata sau sa-mi fie scarba sa-l sarut!
Voi ce parere aveti despre acest subiect?
sursa foto



E bine sa visam?

Ma declar o persoana visatoare! Sustin asta pana-n panzele albe, desi nu stiu daca-i bine.
Sunt genul de persoana care isi face multe sperante, planuri , isi pune tot sufletul pentru o anumita situatie.
De exemplu, daca stiu ca peste o luna trebuie sa plec intr-un loc, incep sa-mi fac planuri, ce o sa fac, cum o sa fie, cu cine o sa-mi petrec timpul mai des, etc.
Asta in cazul fericit, pentru ca am si momente cand visez la propria nunta, la rochia de mireasa, la cererea in casatorie, familie, cum o sa arat eu peste nu stiu cati ani :))
Imi place sa visez desi multi ma cearta ca nu-i bine, ca-mi fac "planu ca tiganu"( celebra zicala), ca nimic din ce-mi imaginez eu nu o sa se intample...
Ca sa nu mai vorbesc de superstitiosii din jurul meu care spun ca daca visez la anumite lucuri stric totul si chiar aduc ghinion!
Hmm....oare asa sa fie?
Adevarul e ca uneori imi fac tot felul de vise pentru a putea reusi, a merge mai departe, pentru a ma motiva, desi recunosc ca-mi place si sa fiu luata prin surprindere, sa fiu pusa in situatia de a face ceva spontan :D
Voi va faceti astfel de vise sau am eu o problema?
Ce credeti, e bine sa visam sau ne facem rau singuri?
Piscotica va pupceste :*


Rezista relatiile la distanta?

In ultimul timp, am vazut tot mai multe cazuri de iubiri consumate la distanta. Adica?
"Adica" ea traieste in Timisoara, el in Bucuresti sau el in Targu-Jiu, ea in Arad, etc,
Sincer, mult timp nu am crezut in astfel de relatii....Imi placeau, dar ca de obicei primul pe care-l puneam la zid, era baiatul (scuze dragilor). Pur si simplu nu-l vedeam pe "el" sa iubeasca sincer si sa stea dupa o singura fata, mai ales ca acea fata era la o distanta anume.
Multe persoane imi spuneau ca ma insel, ca aceasta e dragostea adevarata, ca astfel de cupluri sunt adevarate exemple, mai ales ca in "zilele noastre" tinerii sunt tentati sa se bage in aventuri, relatii de scurta durata, nu sa "se lege la cap" cu acest chin, pentru ca-n cele din urma devine un chin, dar un chin placut.
Am sa fiu sincera pana la capat si am sa va marturisesc ca "Piscotica" traieste de 8 luni o frumoasa poveste de dragoste la distanta si sa stiti ca e foarte frumos! Tot efortul merita daca iti alegi persoana potrivita , desi e adevarat ca pana dai de persoana potrivita ajungi la spitalul de nebuni sau ma rog, ajungi sa-ti doresti sa gasesti drumul catre spital :D
 Tare curioasa sunt sa aflu parerile voastre. Ce credeti, rezista astfel de relatii sau nu? Ati intra intr-o astfel de relatie? :D

sursa foto

Piscotica multumeste!

Asa cum v-am spus in descriere, "Piscotica" a luat nastere la insistentele prietenilor. Nu va ganditi ca au inceput toti in cor "te rugam sa-ti faci blog", neee...nici pe departe.
Pur si simplu "Piscotica" avea postarile ei pe pagina de facebook, iar acele postari placeau si de aceea cei care le-au apreciat au venit cu ideea de blog.
Stiti voi vorba aceea :cine se aseamana se aduna? Eee...aceasta vorba e foarte buna in cazul meu, pentru ca una dintre prietenele mele de suflet este bloggerita, ahh si ce bloggerita!
Pe prietena asta minunata o stiti foarte multi dintre voi, e chair C.L.M-ica :D
C.L.M-ica a fost cea care a insistat sa-mi fac blog si nu doar atat...pe ea am numit-o nasa acestui blog, caci ea m-a ajutat ca el sa ia nastere( am impins amandoua, era prea mare efortu pentru una singura =))  ).
Asadar, tin sa-i multumesc din suflet ca mi-a explicat unele chestioare, ca m-a incurajat si s-a tinut de capu meu ca sa ma apuc de scris :D
Draga C.LM-ica,
 "Piscotica" iti multumeste , te pupaceste si te imbratiseaza cu mare drag!
P.s. Pentru cei care nu o stiti ea este C.L.M.

sursa foto

De ce "Piscotica"?

Salutare, dragilor!
Pentru inceput Piscotica va imbratiseaza si va doreste tot binele din lume!
Probabil sunteti curiosi sa vedeti cine este "Piscotica" si de ce are aceasta porecla .
 In prima faza si eu as crede ca-i vorba de un copil tembel care a ramas blocat in lumea desenelor cu prajiturele :D
Ete ca nu sunteti departe!
Piscotica e un "copil" de 20 de ani, cu "gura mare" care mereu doreste sa fie alaturi de oameni de calitate de la care are ce sa invete si cum "gura mare" nu-i de ajuns, Piscotica mai studiaza si Comunicarea :D
De unde vine "Piscotica"?
Ca orice fetita curioasa, am stat de mica pe langa mama prin bucatarie ( hi hi spre disperarea ei) si am incercat sa invat cate ceva. Intr-o zi insa, nu eram singure in bucatarie, alaturi de noi fiind si cea mai buna prietena a mamei, Mirelutza.
In timp ce mama facea un tort de piscoturi, "dracusorul" in cauza isi baga mana in piscoturi ca sa le testeze...(sa nu cumva sa fie expirate si sa pateasca mamica mea ceva :)) ) si le-a testat pana cand in bucatarie s-a auzit printre hohote de ras " Tuu Piscotzel ai rabdare sa termine tortu, nu manaca inainte" . Am inceput sa rad cand am auzit "Piscotzel":D si repetam acest cuvant de nebuna, pana cand m-am ales cu el...
Asadar, anii au trecut, eu am invatat sa fac manacare si prajituri, dar Piscotel tot a ramas, iar acum a devenit pentru voi Piscotica :D
Cu mare drag va pupa a voastra prietena,
Piscotica :*
p.s. Sunt tare curioasa cam ce porecle aveti si voi :D

Sursa foto